M-am lăsat de cafea şi am supravieţuit

Casa încremenea într-un aer rece. Focul în sobă se stinsese demult. Amorţită, mama se ridica din pat şi făcea focul din nou. Şi se întorcea în pat. Adevărata trezire se dădea abia atunci când ibricul pregătit de cu seară şi pus rege pe mijlocul plitei începea să pocnească sub căldura fontei. Era deșteptătorul nostru. Atunci mă ridicam şi eu şi mă pregăteam de şcoală. Înainte de a ieşi din casă, stăteam cu mama la gura sobei şi sorbeam din lichidul pământiu.

Continuă lectura