România sălbatică. Omul care doarme cu fiarele pădurii

În liniştea nopţilor de la ţară, când eram mică-mică, mama îmi spune povești. Tot felul de variaţiuni pe tema „Caprei cu trei iezi” şi a sărmanului „Urs păcălit de vulpe”. Traumatizante mai erau, dar asta-i altă poveste… Şi tot nu adormeam până când mama nu îmi răspundea la înfricoșatele  „Există urs?”, „Dar vulpe?”, „Dar lup?” Iar răspunsul era mereu: „da, mamă, dar sunt în pădure, nu vin la noi, au viaţa lor acolo şi acolo trebuie să rămână”. Mama nu m-a minţit, Niciodată n-a venit ursul la noi în gospodărie. Nici nu avea cum, eram pe malul Ozanei şi munţii cam departe. Iar dacă l-aş fi cunoscut pe Silviu Matei atunci (ar fi fost cam SF, totuşi), aş fi ştiut şi că n-am de ce să-mi fie frică. Prea tare.  Continuă lectura „România sălbatică. Omul care doarme cu fiarele pădurii”

Chestionarul mamă-fiică. Despre secretele celei mai lungi prietenii

Mamelor li s-au scris ode, li s-a dedicat o zi internațională şi le facem o statuie în fiecare toamnă când ne trimit zacuscă. Și simt eu că, de multe ori, cu cât le ridicăm mai în slăvi statutul de mamă, cu atât li-l negăm pe cel de femeie. Cu cât le mămim mai mult, cu atât uită și ele că sunt femei înainte de toate.

Poeziile ne-au învăţat de mici să le oferim pe rând „o floare”, „o rază de soare”, „luna”. Foarte frumos, nimic de zis, dar pe lângă delirul iubirii astrale, ar fi fost frumos să ni se facă şi versuri mai pământene despre respect şi înţelegere.

Un tablou perfect al relației mamă-fiică mi s-a arătat epifanic… pe Facebook. Draga mea fostă colegă de la TVR, Alina Pagu, are o fiică încântătoare şi postează poze împreună frecvent. Continuă lectura „Chestionarul mamă-fiică. Despre secretele celei mai lungi prietenii”

Specialiști în comunicare, un sociolog și un IT-ist te învață cum să fii „domn” pe Internet. Bunul-simț nu e virtual!

Ai zice că bunul-simț e bun-simț oriunde pe Planetă, inclus în patrimoniul UNESCO al conduitei, parte a limbajului universal. Nu și pe net. În mediul virtual e mult mai ușor să ne înjurăm, contrăm, să ne dăm zmei și mari revoluționari, să fim anonimi fără a fi iluștri. Așa că am întrebat niște oameni de bine și cu pregătire importantă, cum stăm cu spurcăciunea limbii când ne găsim împărați peste o tastatură.

Hai să punem proastele obiceiuri virtuale în realitate:

  • păi, dacă scrii pe wall-ul altui om tot felul de chestii, nu e ca și cum ai lua o cretă sau vopsea și i-ai umple de artă poarta sau ușa?
  • când zice cineva ceva și tu-i dai share și îi mai dă și altul share, se cheamă bârfă sau truc de PR?
  • când zici „going” la un eveniment la care n-ai de gând să mergi în veci, nu se cheamă că ești țepar?
  • block la câte o persoană care ți-a comis o nedreptare e ca atunci când treci pe partea cealaltă când vezi pe cineva incomod pe stradă?
  • dulcele și zburdalnicul „like” nu e un fel de aplaudat ca foca la tot și toate?

Continuă lectura „Specialiști în comunicare, un sociolog și un IT-ist te învață cum să fii „domn” pe Internet. Bunul-simț nu e virtual!”

Se poartă „primul meu semimaraton”. Păi să nu fiu și eu la modă?

Nu vi se pare că a înnebunit Bucureștiul? Că aproape în fiecare duminică ocupă câte un parc sau o șosea ca să alerge, să pună poze pe Facebook, să bage hashtaguri cu #primulmeusemimaraton sau  #amtaiatsiastadepebucketlist sau #semimaratoncuoamenifrumosi sau #haicasepoate. Păi să nu am și eu hashtagul meu? Se poate?  Continuă lectura „Se poartă „primul meu semimaraton”. Păi să nu fiu și eu la modă?”

Știe Mircea Radu să gătească? Am testat „Poveștile cu gust”

Am cumpărat cartea lui Mircea Radu pentru turtele de pe copertă. Pentru mine, turtele înseamnă zi de duminică de iarnă trecută, când cu foc molcuț în sobă, mamaia deschidea ușa să intre aerul proaspăt. Prin aerul ăla rece transpira și mirosul de pete de pământ lăsate din nou să respire de zăpada care cucerise tot. Și televizorul bâzâia ceva, poate emisiunea lui Iosif Sava sau altceva ce nici prin ruptul capului nu mi-ar fi dat atunci că va fi o emisiune căreia îi voi duce dorul.  Continuă lectura „Știe Mircea Radu să gătească? Am testat „Poveștile cu gust””

Am fost acasă la Brâncuși. City break la Târgu Jiu

Am ajuns în Târgu Jiu în noiembrie. O zi uscată și cam rece. Am descoperit un târg pestriț și zgribulit, aflat într-un alt timp. Multe magazine second hand, bănci și săli cu păcănele, semnele sărăciei pe care le găsim cam peste tot în țară. Oamenii însă îți zâmbesc, au zen-ul lor, par împăcați.  Continuă lectura „Am fost acasă la Brâncuși. City break la Târgu Jiu”