Ce cărți am citit în 2020. Călătorii din vârful patului

Am călătorit mai puțin anul ăsta. Ultima mea ieșire din țară a fost în Italia, la sfârșit de februarie, când izbucnise epidemia declarată repede pandemie. Mi-ar fi plăcut mult să plec în Wuhan, dar nu mi s-a permis, era închis totul. Nu mi-am frânt mâinile că n-am putut pleca, aveam nevoie și de experiența asta cu statul acasă. Aș putea spune că ficatul meu îmi mulțumește, l-am scutit de câteva whisky-uri pe care de obicei le dau peste cap cu talent moldovenesc de fiecare dată când ajung la „altitudinea de croazieră”. Alt leac pentru frica de zbor n-a funcționat până …

Continuă lectura

Femeie în pandemie. Lecții de cochetărie de la țară

Femeie în pandemie. Andreea Archip, pe canapea, citind

Mi-am pus tocuri. Perechea aia bleu, din piele întoarsă pe care am mai purtat-o o singură dată. (Să fiu exactă, am purtat-o când am filmat un promo acum trei ani, la Digi24. Știu asta exact pentru că acum fragmente din acel video, cu mine la fereastră rulează într-un spot despre relaxare, astăzi, în mai, 2020. Și mă bucur să văd că sunt fața relaxării, cu toate că după atâtea duble, mă dureau picioarele îngrozitor și numai relaxată nu eram). Mi-am pus și rochia neagră, cu guler bărcuță, care îmi place atât de mult. Și am făcut un ghiveci de legume.

Continuă lectura

2019. Din Estonia, cea mai digitalizată țară din lume, în Kenya, țara cu cei mai mulți campioni la atletism. Am avut un an cât o planetă

E mai simplu să te uiți la anul care vine și să-i arăți liste cu promisiuni. Eu n-am făcut încă lista cu ce-mi propun anul ăsta, mă las și eu purtată uneori. Dar m-am uitat la ce-a fost în 2019. Am avut șansa să fac subiecte la care se ajunge greu. La propriu. Am călătorit singură, mii de kilometri. Îmi place să fac asta. Am filmat și pozat, am intervievat niște super oameni. O să sar peste câte am învățat, ce frumos și bine a fost, bla bla. A fost bine, dar a fost și rău, și nașpa, am mai …

Continuă lectura

Anul meu 2018 ca un colac.  Zece țări și un singur „acasă”

Anul meu 2018, ca un colac. Colaci în tavă

Am făcut colaci. Așa cum făcea mama și mamaia când eram mică. Făină, drojdie, sare, apă și ulei. Atât. M-a asistat mama prin telefon, dar sunt mândră de mine că mi-am amintit exact cum se răsucesc. Am dansat de bucurie că am putut să fac micile sfere, aproape sfere, din aluat. Au ieșit 12 colaci, coincidență sau nu, câte unul pentru fiecare lună din acest minunat 2018 pentru care sunt tare recunoscătoare.

Continuă lectura

Crăciunul necrăciun de acum 60 de ani. A fost odată ca niciodată, când Moș Crăciun nu exista…

Crăciunul părinților noștri. De acum jumate de secol, când Moș Crăciun nu era. Poze vechi cu Andreea Archip și fratele ei

Mi-e greu să mi-o imaginez pe mama copil. Că n-am văzut nicio fotografie cu ea decât când era deja adolescentă, în sarafan uniformă, o poză de grup, tunsă castronel. Dar mi-o pot închipui din povestirile ei. Cu părul ei negru și ochii mari și curioși, a fost copilul de mijloc, ăla pe care nu-l prea observi, căruia nu-i poți arunca niciun „ești cea mai mare, trebuie să înțelegi!” sau un „ești cea mai mică, ascultă de frații mai mari!” Dar ce să vezi, mama exploda de personalitate, așa că a devenit repede diavolul tazmanian al familiei. Mânca toată dulceața și …

Continuă lectura

10 zile fără zahăr. Cum am scăpat de pofta de dulce

Cum am scăpat de pofta de dulce. Brioșe cu glazură

Niște jeleuri. Sunt mici. Apoi o ciocolățică. O bucată de clătită, de la Denisa. Un Kinder Maxi King, preferatul meu. Un orez cu lapte. O bucată de ciocolată, hai, că e neagră, de data asta. O zi din viața mea. Da, fac sport, merg de cel puțin trei ori pe săptămână la sală, dar fără să reglezi și ce pui în farfurie, nu prea merge. Am încercat să mă abțin de la prăjitura de după prânz. N-am reușit. Ca să mă scuz, calculam calorii în cap, mereu trișam la adunare. Am zis că trebuie să încerc și eu viața fără …

Continuă lectura

Iubesc un homosexual

Iubesc un homosexual. Steagul LGBT pe conturul României

Aveam o rochie de mătase ASOS cu un model tare frumos, de parcă un pictor nebun aruncase pe pânză cutii de vopsea galbenă, verde, gri. Mâncasem ca o doamnă o salată cu somon, la vremea aia nu știam ceva mai elegant. Și din pahar strălucea un vin gălbior care îmi desenase buline roșii  în pomeți. Restaurantul aproape se golise. Eram veseli. Bărbatul din fața mea zâmbea. Știam că urma să-mi spună ceva important. Îmi scrisese pe Messenger în ziua aia că „el e altceva decât pare”.

Continuă lectura

Ce mi-a plăcut și ce nu mi-a plăcut la Cerbul de Aur 2018

Ce mi-a plăcut la Cerbul de Aur 2018. Olivier Kaye, câștigătorul premiului I, pe scena Cerbul de Auro 2018

Am fost la Cerbul de Aur 2018. Am făcut interviuri pentru muncă, dar am stat și la spectacol. Visam asta din copilărie. Așa că asta mă împuternicește și să comentez ce mi-a plăcut și ce nu. La fel cum făceam și când eram mică. Ne alegeam preferații, după ce și cum cântau, dar și după țara din care veneau. Eu oricum așteptam recitalurile și stăteam cu ochii cârpiți la TV până târziu în noapte. Cred că toți am căpătat puțin mai multă cultură muzicală privind Cerbul de Aur. 

Continuă lectura

M-am lăsat de carne. De ce nu vă lăsați și voi de judecăți de valoare?

Abia am dat gata un castron de ciorbă de mazăre. Și apoi am citit cum un prieten recunoaște lumii întregi, pe Facebook, că este gay. Ce curajos! Și eu… Eu nu pot să spun aproape nimănui că nu mai mănânc carne… M-am tot gândit ce-o să zică alții? Pe unde scot cămașa când o să-l vizitez pe tata pentru care nu există o masă adevărată fără carne, multă. Fiindcă în comunism să ai carne era un semn de noblețe, erai un fel de Tarabostes al societății și a rămas cu asta. Carnea înseamnă avuție, putere, ospitalitate, omenie. Nu și pentru …

Continuă lectura

Am găsit adevăratul lux la Marea Neagră. Se cheamă Normalitate

Din studenție, nu am mai stat la mare mai mult de trei zile legate. Și asta pentru că simt că în afară de „animăleală”, nu prea are ce-ți oferi Marea Neagră. Nu avem servicii să pici pe spate și nici o cultură a vacanțelor active. Așa că am făcut investigații și am găsit locuri frumoase la Marea Neagră, alea pline de bine și normal.

Continuă lectura