Studenţia mi-am petrecut-o la „Opinia studențească” din Iași. Acolo făceam cu toții corectură pe paginile revistei. Era deja duminică noaptea, tipografia stătea după noi să terminăm. Eram mereu în criză de timp. Acolo ne-am corectat și format scriitura și ne-am perfectat limba română. Paginile finale se printau şi se înşirau la perete.

În liniştea nopţilor de la ţară, când eram mică-mică, mama îmi spune povești. Tot felul de variaţiuni pe tema „Caprei cu trei iezi” şi a sărmanului „Urs păcălit de vulpe”. Traumatizante mai erau, dar asta-i altă poveste… Şi tot nu adormeam până când mama nu îmi răspundea la înfricoșatele  „Există urs?”, „Dar vulpe?”, „Dar lup?” Iar răspunsul era mereu: „da, mamă, dar sunt în pădure, nu vin la noi, au viaţa lor acolo şi acolo trebuie să rămână”. Mama nu m-a minţit, Niciodată n-a venit ursul la noi în gospodărie. Nici nu avea cum, eram pe malul Ozanei şi munţii …