Mi-e greu să mi-o imaginez pe mama copil. Că n-am văzut nicio fotografie cu ea decât când era deja adolescentă, în sarafan uniformă, o poză de grup, tunsă castronel. Dar mi-o pot închipui din povestirile ei. Cu părul ei negru și ochii mari și curioși, a fost copilul de mijloc, ăla pe care nu-l prea observi, căruia nu-i poți arunca niciun „ești cea mai mare, trebuie să înțelegi!” sau un „ești cea mai mică, ascultă de frații mai mari!” Dar ce să vezi, mama exploda de personalitate, așa că a devenit repede diavolul tazmanian al familiei. Mânca toată dulceața și …
Crăciunul necrăciun de acum 60 de ani. A fost odată ca niciodată, când Moș Crăciun nu exista…
