Am călătorit mai puțin anul ăsta. Ultima mea ieșire din țară a fost în Italia, la sfârșit de februarie, când izbucnise epidemia declarată repede pandemie. Mi-ar fi plăcut mult să plec în Wuhan, dar nu mi s-a permis, era închis totul. Nu mi-am frânt mâinile că n-am putut pleca, aveam nevoie și de experiența asta cu statul acasă. Aș putea spune că ficatul meu îmi mulțumește, l-am scutit de câteva whisky-uri pe care de obicei le dau peste cap cu talent moldovenesc de fiecare dată când ajung la „altitudinea de croazieră”. Alt leac pentru frica de zbor n-a funcționat până acum (adică vinul, berea și tutorialele de pe Youtube).
Mă bucur însă că am fost mai aproape de prieteni și pentru prima dată după facultate am avut o binemeritată vacanță la sapă, la mine la Timișești. De pe urma acestei călătorii rurale am încă în cămară câteva suveniruri la borcan. Știu la ce vă gândiți dar nu, nu primiți din dulceața-mea-de-cireșe-amare-cea-mai-bună-din-univers.
Oricum călătoriile mele erau despre oameni mai mult decât despre locuri. Așa că într-un an lipsit de certitudini, mi-e mi-a rămas cea mai importantă din toată: iubesc oamenii! Cu slăbiciuni și nebunie, cu frici și geniu, cu toată dumnezeirea din ei. (știu că din formulare pare că eu nu mă includ în categoria oamenilor, vă asigur că m-am luat în considerare, eu fiind cel mai insignifiant dintre ei, un exemplar redutabil de care îmi place la fel de mult ca și anul trecut).
Revenind. Profesorul meu din facultate ne spunea: „Băi, voi scrieți mai mult decât citiți. Nu-i în regulă!” De vorba asta mi-am amintit acum, în timp ce scriam, așa că n-aș putea să mă laud că stârnită de semnificația ei m-am pus pe citit. Cred că am citit la fel ca anul trecut, deși pe 2019 n-am făcut nicio numărătoare. Atunci am citit mai mult la metrou, acum mai mult în vârful patului. Doar că de data asta însă am și notat în catastif ce anume. De multe ori căutam în disperare sugestii pe internet cu ce să mai citesc. Slavă Cerului că există dollo.ro care mă cadorisește din când în când cu recenzii de carte sau cronici de filme pe inima mea.
Așa că poate și lista mea vă e de folos. Că tot urmează încă un an grăsun și frumos în experiențe, sper. Iar dacă 2021 ne va permite să călătorim, să știm ce cărți să punem în geantă.
(Selecția mea e făcută în ordinea în care am terminat cărțile.)
1. „Homeric”, de Doina Ruști
2. „De ce mâncăm animale”, de Jonathan Safran Foer
3. „Fericirea e un ac de siguranță”, Răzvan Exarhu (o începusem cu un an în urmă, dar am tot păstrat-o pe noptieră ca pe o cutie de bomboane din care mai degustam un capitolaș)
4. „Memoria reportajului”, de Brunea Fox
5. „Educare”, de Tara Westover
6. „Eugenia”, de Lionel Duroy
7. „Inteligența erotică”, de Esther Perel
8. „Tortilla Flat”, de John Steinbeck
9. „Eseu despre orbire”, de Jose Saramago
10. „Sexualitate și societate. Istorie, religie și literatură”, de Andrei Oișteanu, despre care trebuie să vă spun că e rockstartul meu. Dacă ar ține un concert, mi-aș face concert cu numele lui și aș striga înfocată. Doar că omul scrie, nu cântă. Și scrie nemaipomenit. Vă pot recomanda aici și un roman al dumnealui – „Cutia cu bătrâni”. A must!
11. „Invenția lui Morel”, de Adolfo Bioy Casares
12. „Sexus”, de Henry Miller. As we speak, mă așteaptă pe noptieră „Plexus”, partea a doua a trilogiei „Răstignirea trandafirie”
13. „Eichmann la Ierusalim”, de Hannah Arendt
14. „To kill a mocking bird”, de Harper Lee. Când am terminat-o, a fost episodul cu restricționarea filmului „Pe aripile vântului”. Coincidență? Nu cred!
15. „Amintiri despre Eminescu”, de Teodor V. Stefanelli.
16. „Nulla succede per caso”, de Robert H. Hopke. Fiindcă am început să învăț italiana (tot spun așa „am început” de vreo doi ani, ca să nu mă ia nimeni la rost că nu progresez mai alert), am zis să încerc și ceva în limba lui Dante. Doar această carte a putut fi descifrată de către subsemnata „principiante”, pe alocuri susținută de dicționar.
17. „Din calidor. O copilărie basarabeană”, de Paul Goma
18. „Scrinul negru”, de George Călinescu
19. „Universitățile din Evul mediu”, de Jacques Verger
20. „Criză la Moscova”, de Simone de Beauvoir
21. „Poartă–ți plugul peste oasele morților”, de Olga Tokarczuk. O carte minunată, pe care o păstrez pentru recitire. Și asta nu mi s-a mai întâmplat decât cu „Muzeul inocenței” lui Orhan Pamuk.
22. „Știri despre o răpire”, de Gabriel Garcia Marquez
23. „Latitudine zero. 40.000 de kilometri pentru a descoperi lumea”, Mike Horn. Omul ăsta e extraordinar. Înainte de 2000, când o groază preziceau sfârșitul lumii, el a pornit să înconjoare Pământul pe linia Ecuatorului, fără vreun mijloc de transport motorizat, adică pe jos, cu bicicleta și cu un velier. O carte de la un prieten drag căruia îi mulțumesc. Mike Horn n-are vreo scriitură pretențioasă, dar a reușit să mă țină cu sufletul la gură cele vreo 300 de pagini. Unde mai pui că are și un mod de a vedea lumea pe care cred eu că îl dobândesc oamenii de la țară care muncesc pământul și călătorii nebuni care pleacă să exploreze lumea doar cu un rucsac în spate.
24. „Păsări, lighioane și alte rubedenii”, de Gerald Durrell. Asta pentru că am văzut și seria „The Durells”, inspirată de cărțile autobiografice ale naturalistului. Mă așteaptă și una din cărțile fratelui său, Lawrence Durell. Acuș-acuș, în 2021.
25.„A history of God” și „The spiral staircase”, de Karen Armstrong
26. „Lindenfeld”, Ioan T. Morar
27. „J ființa sexuală”, de Kenzaburo Oe
28. „Fake news în Epoca de Aur”, de Ioan T. Morar
Și mă mai așteaptă de la pagina 150 așa „Prin România. Carnete de drum”, a lui Mirel Bănică. O minune de carte, el un povestitor talentat (care pe alocuri mi-a stârnit un îmbufnat: „asta mi-ar fi plăcut să scriu eu”) și cu o uitătură ascuțită, profundă și omenoasă către locurile și personajele pe care le întâlnește. O carte-bijuterie care va fi în capul listei pe 31 decembrie 2021. Să ne vedem sănătoși într-un an care să permită îmbrățișările! La mulți ani!