10 zile fără zahăr. Cum am scăpat de pofta de dulce

Cum am scăpat de pofta de dulce. Brioșe cu glazură

Niște jeleuri. Sunt mici. Apoi o ciocolățică. O bucată de clătită, de la Denisa. Un Kinder Maxi King, preferatul meu. Un orez cu lapte. O bucată de ciocolată, hai, că e neagră, de data asta. O zi din viața mea.

Da, fac sport, merg de cel puțin trei ori pe săptămână la sală, dar fără să reglezi și ce pui în farfurie, nu prea merge. Am încercat să mă abțin de la prăjitura de după prânz. N-am reușit. Ca să mă scuz, calculam calorii în cap, mereu trișam la adunare. Am zis că trebuie să încerc și eu viața fără zahăr. Fără zahăr rafinat. Mi-am păstrat fructele ca gustări, au suficient zahăr bun cât să rezist.

10 zile fără zahăr, nu ca să intru într-o călugărie culinară, ci ca să-mi demonstrez că pot. Motivația mea: articolul pentru blog. Să-i dăm bătăi:

Prima zi fără dulciuri

Le-am cerut colegilor să mă sprijine. Au făcut glume nemiloase. Pe birou stau triste niște jeleuri aduse de mine din Norvegia. Ce m-o fi apucat să cumpăr dulciuri?

Mi-am făcut un ceai negru lângă care am așezat amenințător un măr. Îl mănânc. Cică 100 de grame de mere vin cu 11,5 grame de zahăr. Adică aproape o lingură de zahăr. Zic că e suficient pentru prima oră.

E ora 13.45. Am băut multă apă. Aceleași bezele pe birou. Plus merdenele. Toată lumea molfăie ceva. Rezist.

E ora 5.33 și am mâncat o portocală. Are și asta puțin zahăr. Nu mi-a mai fost somn astăzi, deloc. Îs fresh ca o portocală aproape.

Am mâncat tocăniță și ceva dovleac copt picant. De patru ori m-am dus până la borcanul cu alune si am luat câte două-trei. Si de fiecare dată am inventariat dulciurile de prin bucătarie: dulceață, rahat cu alune, ciocolată menajera prin dulap, bomboane… dar nu le arunc. Acolo sub ochii mei să stea. Victoria e mai dulce după puțină suferință.

Ziua întâi e pe final.

Cum am scăpat de pofta de dulce. Resturi de prăjituri pe farfurie

Ziua a doua

Am mâncat de prânz și m-a lovit o poftă de dulce. Corpul meu știe că după masă primește ceva dulce. Nu și de data asta. M-am întors la birou și scriu în loc să rod o ciocolată. E bine. Încă e bine. Sunt înarmată cu mandarine și mere și caju. Doamne-ajută!

Ora 16.00. E mai ușor decât am crezut. Nu mi-e poftă de nimic. Deocamdată.

Ca să fie chinul și mai mare, am program de instagram Food. Acolo leșini uitându-te la rețete, așa că eu leșin, mă dezmeticesc, și tot așa…

Ziua a curs ușor, seara a fost grea. Că în timpul liber, gândul îmi zboară la ceva dulce. Așa că am exagerat cu cina, adica am combinat: telemea, jumatate de cartof fiert, alune. Mai lipsea pâinea. Aaa, și un măr.

Da. Tendința e să înlocuiesc zahărul cu un alt păcat, dar sărat. Nu-i bine deloc.

Azi, Oana a venit și s-a mirat că nu mai avem nimica dulce pe birou. Și eu dădeam vina pe colegi că vin cu dulce. Când colo, eu eram generatoarea de diabet. Hai cu ziua a treia.

Ziua a treia

În loc de bomboane, am avut la mine felii de țelină. Am mâncat așa: la mic dejun supă, la prânz brânză cu smântână, ou și mămăligă, apoi ca gustări un măr, o mandarină, câțiva covrigei. Pe seară voi mânca o bere. Mică.

Mi s-a ascuțit detectorul de zahăr. Aud molfăiturile de ciocolată, bomboanele crănțănite, văd prin pereți și prin calculatoarele colegilor prăjiturile de pe birouri. Deci da, zahărul îmi afecta și vederea :))

Ziua a patra

N-am simțit să scriu nimic, a trecut ca o zi obișnuită. N-am mai văzut prăjituri peste tot. Și am mâncat fructe.

Cum am scăpat de pofta de dulce. Prăjituri cu fructe

Ziua a cincea

Fiindcă a fost weekend, m-am tot învârtit pe lângă bolul cu bomboane. Așa că am copt dovleac cu scorțișoară. Un deliciu.

Ziua a șasea

Am mâncat o curmală. Una singură 🙂

A șaptea, a opta

A trecut și a 7-a și a 8-a, fără mari palpitații. Dar când scapi de un păcat, repede vine altul peste tine: pâinea. Tot îmi zic că dacă nu mănânc dulce, merit un covrig, doi. Și-un cartof prăjit. Sau copt. Simți să înlocuiești cu ceva la fel de nașpa. Ei, acum mă chinui să mențin echilibrul. Că până la urmă asta vreau în final.

Până una alta, au mai fost în redacție ceva aniversări cu dulciuri. Nu-mi mai ridică nicio sprinceană. Asta chiar că mă face mândră de mine. Dap, totu-i de la cap.

Ziua a noua

Nu mai simt poftă de dulce. Dacă după masă nu mă mai arunc la prima prăjitură, îmi fuge gândul. Am văzut oameni mâncând cremșnit în fața mea și nimic! Atât de rezistentă am devenit.

Ziua a zecea

În ziua a 10 – a fost Sfântul Andrei. Asta înseamnă că am adus prăjituri la redacție. Și bomboane. Și eu nimic. Tot nimic. Am mâncat o portocală și o banană și asta a fost.

Ziua a 11-a

1 Decembrie. Am fost la parada militară. Cinci ore la temperaturi de minus 10 grade. Când am ajuns amorțită în redacție, mă aștepta o oală cu supă de fasole, înconjurată de murături, brânză, salată Boeuff. Dar regina zilei a fost de departe coliva cu nucă din belșug și cacao.

Și da, a 11-a zi am mâncat din coliva aia minunată. Mi s-a părut tare dulce, deși sunt convinsă că era normal de dulce. Pur și simplu, simțurile mi s-au ascuțit.

Ce-am descoperit în cele 10 zile de „sugar free”:

  • Există foarte multe rețete fără zahăr procesat care îți pot calma pofta de dulce. De exemplu, un lapte de cocos cu un fruct de mango, la blender, pot deveni o spumă delicioasă. Poți adăuga și o banană și o curmală, dacă simți nevoie de mai mult dulce. Eu n-am avut nevoie, dar e bine de știut.
  • Curmalele puse la înmuiat o oră-două în apă pot fi date prin blender și pasta aceea poate fi păstrată la frigider fără probleme. Cu ea puteți îndulci deserturi sau poate fi mâncată ca atare. Eu am făcut-o în perioada asta, dar n-am simțit să mă înfrupt din ea.
  • Nu am mai avut stări de somnolență incontrolabile pe timpul zilei, nici măcar după masă. Mă simt mai înviorată și mai plină de energie. Așadar, partea cu „dulcele care îți dă energie” e o prostie, acea energie te ține puțin și apoi te doboară ca o karată de Bruce Lee.
  • Nu am mai fost atât de pufoasă. Simți pur și simplu cum talia ți se conturează mai bine. Pentru mine așa a fost. Nu slăbești ca și cum ai sparge un balon, nici vorbă, dar cu siguranță capeți mai multă suplețe. La mine așa a fost.
  • Dacă îți pui mintea, poți face orice, te poți abține de la orice. La mine a funcționat scrisul, știam că experiența asta se va contura într-un articol, și asta m-a motivat. Găsiți-vă propriul drive și nu veți avea probleme. Bun, și ce-o să fac acum, că am scris articolul? Mă apuc iar de Snickers, Kinder, Twix și cioco, bombo? Păi, asta e ideea. Voiam să-mi arăt că pot și că o pot lua mai în ușor. Voi mânca dulciuri, dar nu ca înainte și voi face alegeri mai înțelepte. Am fost la dezaharisire, nu pot să mă arunc iar în borcanul cu nutella. Și nici nu simt. Dulce libertate!

CITEȘTE ȘI: M-am lăsat de carne. De ce nu vă lăsați și voi de judecăți de valoare?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *