Ce mi-a plăcut și ce nu mi-a plăcut la Cerbul de Aur 2018

Ce mi-a plăcut la Cerbul de Aur 2018. Olivier Kaye, câștigătorul premiului I, pe scena Cerbul de Auro 2018

Am fost la Cerbul de Aur 2018. Am făcut interviuri pentru muncă, dar am stat și la spectacol. Visam asta din copilărie. Așa că asta mă împuternicește și să comentez ce mi-a plăcut și ce nu. La fel cum făceam și când eram mică. Ne alegeam preferații, după ce și cum cântau, dar și după țara din care veneau. Eu oricum așteptam recitalurile și stăteam cu ochii cârpiți la TV până târziu în noapte. Cred că toți am căpătat puțin mai multă cultură muzicală privind Cerbul de Aur. 

În mijlocul casei, între cele două paturi, aveam un scaun. Era unul dintre scaunele de la masa din hol, răpit de lângă familia sa și dus într-o altă încăpere. Era pus cu noimă acolo, în mijlocul casei. Era scaunul musafirului. Fără să fie invitați, musafirii se așezau mereu pe el, nu pe pat. Scaunul ăla era o invitație mută. Acolo stătea și tanti Lenuța, îmi amintesc perfect, cu o ceașcă de cafea sprijinită în palmă ca într-o farfuriuță de porțelan. „Aoleu, ai văzut-o pe americanca aia? Ăăăăăăăăăăă! Ăăăăăăăăăăă! Nu mi-a plăcut deloc!”, și începe să râdă cu poftă. Cred că a zis ceva și că „răgea”, nu cânta, sau poate că memoria mea e șubredă. Oricum, americanca aia era Christina Aguilera și discuția în care ea se ivise era legată de Cerbul de Aur. Festivalul se discuta în fiecare dimineață la cafea, într-un sat aș zice oarecare, dacă n-ar fi satul meu, Timișești din Neamț, 47°13′48″N 26°31′25″E.

Aveam 12 ani atunci. Ei bine, la 33 am ajuns ca jurnalist la acest festival care a avut mai multe pauze decât ediții și care încă reușește să vorbească pe limba unui public destul de numeros. Am fost și prin culise, am văzut și bună parte din spectacol, am filmat și luat interviuri unor oameni grozavi. Așa că-mi permit să comentez.

Deci, să pornesc lista cu ce nu mi-a plăcut:

  • Iulia Vântur. Prezentarea ei a fost cu sincope și lipsită de naturalețe. Greșelile de dicție i le-am iertat, nu și ținuta din ultima seară, sigur foarte scumpă, dar fără sare și piper;
  • Gabriel Garko a cărui prezență n-am priceput-o. A fost prezentat ca fiind coprezentator, dar ceea ce a făcut a fost să răspundă unor întrebări cam neinspirate ale coprezentatoarei Iulia Vântur. A răspuns cu „sarmale”, „carne”, „femei frumoase”. Și Iulia tare le mai incita pe femei să se bucure că Gabriel Garko e în Brașov la mâncat sarmale. Grazie mille, dar mai bine ne lipseam.
  • Prezentările concurenților pe care le-a citit Iulia Vântur, dar aici n-a fost vina fetei. Să vă dau niște exemple: „Când era mică, Antonia arunca și ea cu roșii în oameni. Sper că acum nu mai are acest hobby pentru că n-ar fi prea bine pentru publicul nostru, dar pentru orice eventualitate, fiți pregătiți acolo în primele rânduri, vă rog eu, da?” sau „Karl mi-a spus că în 2006 Michael Jackson i-a cumpărat o pizza. Dar nu mi-a spus dacă a mâncat-o sau a păstrat-o. Aflăm poate mai târziu!” Stați, că mai am: „Amalia colecționează ciorapi. De ce nu? Va cânta piesa «The sun»” sau „Ovidiu este pasionat de pescuit. Anul acesta a fost în Norvegia și Suedia să dea la știucă și păstrăv, acum a venit la Brașov să dea la… cerb”. Mda…
  • În pauze, când la TV se vedeau generice, pe scena festivalului veneau băieții de la tehnic și schimbau microfoanele. Mai toți îmbrăcați în pantaloni scurți, hanorace șleampăte, fix ținută de festival. Ntz, ntz, ntz!
  • Prima seară a Festivalului a fost un remember Cerbul de Aur. Primul recital a fost ținut de Gigliola Cinquetti. Bun de noapte bună, copii!
  • Premiul pentru cea mai bună interpretare a unei piese în limba română a fost dat Ralucăi Blejușcă. Nu m-au convins explicațiile lui Mădălin Voicu cum că au judecat trăirea și interpretarea, nu pronunția cuvintelor. Tot pare ciudățel. Fata oricum merita un loc pe podium, după părerea mea.

Ce mi-a plăcut la Cerbul de Aur 2018. Eu și Luminița Dobrescu

Oricum, important e că mi-au plăcut mai multe lucruri decât mi-au displăcut. Așadar:

  • Loredana a fost divină. E un artist minunat, cu respect pentru public, face atmosferă, cântă impecabil live și s-a și întors la bis să cânte „Bună seara, iubite”. Super show, super atmosferă! Big big like!
  • James Blunt a cântat frumos și sunt sigură că „You’re beautiful” mi-a dedicat-o mie și numai mie, altfel mă lepăd de toate nopțile siropoase pe care i le-am dedicat în tinerețe, la „Opinia studențească” din Iași, când îl ascultam cu suspine și scriam „Unde arde-n astă seară”.
  • Luminița Dobrescu e o doamnă minunată și putea să facă orice, să se îmbrace oricum, să spună tot felul de prostii, ea tot ar fi rămas pentru mine cea care a dat glas unei melodii splendide – „Of, inimioară”. Doar că ea a fost nemaipomenită, ceea ce i-a adus respectul meu. Love forever!
  • L-am cunoscut pe Laurențiu Cazan. Mai „say something” dacă poți!
  • Ovidiu Anton și Raluca Blejușcă au cântat așa bine. Măcar unul ar fi meritat să fie pe podium. Dar na, n-am studii muzicale, așa că zic și eu așa…
  • Mi-au mai plăcut Antonia Gigovska – Macedonia, Omer Netzer – Israel, Damiano Borgi – Italia.
  • Vedeta festivalului a fost de departe orchestra, sub bagheta dirijorilor Ionel Tudor și Andrei Tudor. A fost atâta muncă acolo și a sunat atât de bine încât pur și simplu spun: jos pălăria!
  • Tot festivalul a fost o reușită. Mii de oameni s-au adunat în Piața Sfatului în fiecare seară și am văzut cât de bine s-au simțit. Era clar nevoie ca Cerbul să se întoarcă. În plus, a adus pe scenă oameni care în tăvălugul lipsit de discernământ al showbizului actual, nu mai încap și pe care nu prea îi mai poți vedea nicăieri. Poate doar la petrecerile hipsterești de prin Control.
  • Monica Anghel are o voce extraordinară. Cred că orice cântăreț ar trebui să se gândească de mai multe ori înainte de a alege să cânte o melodie de-a ei. Pur și simplu, e greu de egalat.

În fiecare seară am cântat până la răgușire. Am și dansat. Duminică, atunci când împreună cu colegii ne-am întors spre București, singura alinare pe care am avut-o în aglomerația de pe Valea Prahovei au fost șlagărele. Am luat la rând toate Cerburile și am tot săpat prin memorie și inimă și am scos nostalgii pe bandă. Trio Expres, Aurelian Andreescu, Mălina Olinescu, Monica Anghel, Luminița Anghel, Holograf apoi am trecut prin mai vinovatele plăceri – Andre, 3 Sud Est, Papa Junior. Am trecut granițele apoi și am ajuns la Peter Andre, Milli Vanilli, UB40, Tina Turner, Eros Ramazzoti și aproape de intrarea în București, după ce am zguduit mașina cu țipete și unduieli, am pus Queen. „Show must go on!”

Ce mi-a plăcut la Cerbul de Aur 2018. Scena Cerbului de Aur

Și eu am tot continuat show-ul zilele următoare. Vreau să le cer scuze vecinilor care au ascultat tot repertoriul Cerbului de Aur până la 3 dimineața. „Dau viața mea pentr-o iubire” a răsunat în Titan, din micul meu balcon, ca o eliberare. Că eu știu că atunci când n-oi mai avea treabă cu jurnalismul, marile scene ale lumii, printre care și cea de la Brașov, mă vor primi cu brațele deschise. Știu eu asta!

Așa că mi-a plăcut Cerbul de Aur, cu prăfuielile și stângăciile lui, și m-am bucurat că am fost acolo. Nu mi-ar fi plăcut un Cerb făcut de Pro TV sau Antenă, chiar dacă ultimii ani ne-au arătat că sunt ași la entertainment. Cerbul trebuie să fie al TVR-ului. Foști colegi de-ai mei de la TVR au muncit mult să iasă lucrurile bine. Scena a fost spectaculoasă. Și mai ales, sunt recunoscătoare pentru atmosfera pe care a adus-o în balconul meu din Titan și în inima mea. Că până la urmă, despre asta e muzica. Și „e normală la vârsta mea”, vorba Silviei Dumitrescu (care arată super, apropo!)

Citește și: Ce înseamnă să fii însoțitoare de bord? „E un job ce se încheie în momentul când ai închis ușa la avion”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *