M-am lăsat de carne. De ce nu vă lăsați și voi de judecăți de valoare?

Abia am dat gata un castron de ciorbă de mazăre. Și apoi am citit cum un prieten recunoaște lumii întregi, pe Facebook, că este gay. Ce curajos! Și eu… Eu nu pot să spun aproape nimănui că nu mai mănânc carne… M-am tot gândit ce-o să zică alții? Pe unde scot cămașa când o să-l vizitez pe tata pentru care nu există o masă adevărată fără carne, multă. Fiindcă în comunism să ai carne era un semn de noblețe, erai un fel de Tarabostes al societății și a rămas cu asta. Carnea înseamnă avuție, putere, ospitalitate, omenie. Nu și pentru mine.

Eu în plină democrație am ales să fiu Comati. Mai bine las lecțiile de istorie, zic.

Deci! Nu mi-a fost deloc greu să renunț la carne, mereu am strâmbat din nas la cărnurile pe care le sorta mama de toate firicelele de grăsime înainte de a mi le pune în farfurie, când eram mică. Nu m-am dat în vânt nici după a o mânca, nici după a o găti. Am aproape 33 de ani și nu știu să disec o găină. Rușinos pentru o fiică de moldoveni.

Am devenit carne free după ce am făcut mai multe materiale despre felul cum sunt tratate animalele în industrie și cum sunt exportate, apoi am mai cunoscut un grup de yoghini care s-au lăsat de carne de trei decenii aproape și mai apoi un grup de vegani care protestează inedit. Oameni de la care am învățat foarte multe. Și care niciunul n-a încercat să mă convingă de nimic. Dar dacă m-am lăsat de cafea, mă pot lăsa și de carne, nu? N-am simțit de fapt că fac vreun sacrificiu.

Cred că la cât de evoluată este acum societatea, nu mai avem de fapt nevoie să măcelărim animalele în felul în care o facem, în fabrici spoite care îți pun pe rafturi produse ochioase, dar care n-au pic de respect față de amărâtele de necuvântătoare și nici față de legi. Și-așa ne e greu să mai controlăm sursa produselor pe care le mâncăm, fie că vorbim de cărnuri, lactate, legume. Prea des industria exploatează necontrolat Planeta, animalele, omul. Și să mă las de carne a fost primul meu pas.

Nu vreau să îndemn pe nimeni să se lase de carne, e treaba fiecăruia cu ce își umple farfuria. Dar  acum că tot știți că m-am lăsat de carne, am pretenția să nu mi se arunce: „am crescut cu porc și n-am mai murit” sau „proteina animală nu poate fi înlocuită cu nimic, o să te îmbolnăvești” sau „Archip, ai înnebunit?”. Nici porcul nu mai e ce-a fost, nici industria. Numai bunicul meu ar fi dormit în saivan când avea o oaie bolnavă să fie sigur că îi e bine. Și numai bunica mea plângea cu sughițuri când se îmbolnăvea vaca. Sunt sigură că mai sunt fermieri responsabili, dar eu chiar nu mai pot controla sursa acestor produse. Mai bine o fac pe curajoasa: ziceți ce vreți, mare brânză. A, da, brânză și ouă încă mai mănânc.

Nu sunt o activistă, nu arunc cu vopsea pe cei care se înfruptă din mici, (oricum nu mi-au plăcut micii niciodată. Și apropo de vopsea, aruncă destulă pe carne producătorii și comercianții care vor să o facă să arate mai proaspătă. Așa că aveți grijă la produsele pe care le cumpărați înainte de Paști). Am fost discretă și, de când cu postul Paștelui, lumea nu te mai întreabă de ce refuzi copanele. Așa că am avut liniște, până când am făcut imprudența de a mă lăuda la Gabi Păun, de la Agent Green, și el m-a provocat să scriu despre. Îi mulțumesc. Mă simt mult mai bine. Și îl și invit pe această cale să meargă cu mine la tata în vizită și să-i zică el de alegerea mea.

Tot Gabi mi-a dat un ghid despre renunțarea la carne pe care îl puteți vedea aici.

Ei bine. Da. Nu mai mănânc carne. Puteți să aruncați în mine cu ce vreți. Dar preferabil cu chifteluțe de soia. Sunt delicioase!

Un comentariu la „M-am lăsat de carne. De ce nu vă lăsați și voi de judecăți de valoare?”

  1. Felicitări! Îți mulțumesc că ai povestit despre această etapă a vieții tale. 🙂 E perfect normal să nu mâncăm animale în ziua de azi fiindcă avem atâtea alternative, cel puțin în România. A ucide un animal, în absența necesității, nu are nicio justificare dpdv moral. Tradițiile sau gustul nu ar trebui să fie mai presus de viața cuiva. Se va schimba și mentalitatea oamenilor, încet, încet.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *