Gabriel Ene, instructor la World Class. Din dragoste pentru cycling

Abia am închis fereastra și simt cum începe ușor căldura să-și recucerească teritoriul invadat de aerul rece de dimineață. E duminică și am o dilemă: să ies la alergat în parc sau să mă duc la sală? Parcă aș mai vedea un film documentar, parcă aș găti ceva. Și mă întreb ce gândea Gabriel Ene când duminicile docile îl îmbiau să cucerească fotoliul și nu bicicletele din sală? Cât de ațâțătoare o fi lupta dintr-un om mai grăsuț pentru a se urni spre a face mișcare? Dacă Doamne-ferește mănânci pe stradă un covrig, oamenii te privesc cu mila celui care văd că ai abandonat lupta, dacă stai pe o bancă să te odihnești, la fel, primești judecata silfizilor care trec în pantaloni de jogging, înviorați și veseli. Dar ăsta n-a fost cazul lui Gabriel Ene care acum este instructor de cycling la World Class.

El s-a apucat de sală din frică. „În principiu, chestia asta cu cyclingul la mine e împărțită așa: a fost mai întâi descoperit cyclingul, după care plăcut cyclingul, după care îndrăgostit de cycling. Descoperit cyclingul a fost când am decis că trebuie neapărat să fac ceva, aveam un stil de viață foarte sedentar, cu niște kilograme care au început să se adune, destul de multe, nu exagerat, și niște știri legate de niște oameni de vârsta mea care beneficiau de programul primul preinfarct. Și sincer m-am speriat cumva, mi-am dat seama că ăla sunt și eu, foarte sedentar, muncă de birou, și nu urmează să împlinesc 25 de ani”, mi-a povestit Gabriel după o oră de cycling.

Sala se eliberase după ce ultimele „Salut! Mulțumesc! Seară bună” și-au pierdut din ecou, omul de serviciu făcea curat. Dar încă se mai simțea atmosfera aia de bine, de echipă, de pedalat. Îl întreb pe Gabriel cum se simte după o clasă: „Fericit, întotdeauna fericit. Fericit că a ieșit bine iarăși.”

Muzica de cycling nu e ca pentru discotecă

E unul dintre instructorii ăia serioși. Îți explică ce trebuie să faci, îți zice de alimentație, te urmărește și pune și muzică pe placul meu. Păi, toți fac asta, ați spune. Nu, nu e chiar așa. Oricum, de la Gabriel am aflat că muzica nu e doar ca să te simți ca în club, ci e calculată bine. „Playlisturile astea sunt niște chestii foarte tehnice, tocmai de aia aveam discuții că oamenii spun: mai schimbă și tu muzica, mie sau altor colegi de-ai mei. Și noi încercăm să facem un refresh cât de des putem, dar muzica este o chestie foarte tehnică, am tot povestit la clasă. Încerc să spun multe lucruri teoretice și tehnice la clasă pentru că am văzut că mulți sunt interesați de ele. Muzica e doar un suport, foarte importantă, dacă îți place, te ține, dacă nu, nu, dar până la urmă, muzica la cycling e doar un suport, trebuie să îți dea ritmul. Nu e discotecă și atunci când construiești un playlist trebuie să ții seama de niște parametri foarte tehnici, de niște profile, niște cadențe, de niște RPM-uri, BPM-uri, da, e atât de complicat. E măsurată… Pe de altă parte, după ce faci chestia asta trebuie să te gândești că trebuie și să placă cumva… eu vă tot ameninț cu niște manele. Glumesc…”, spune instructorul. Cât despre manele „în teorie nicio muzică nu e nepotrivită, și totuși…” Și totuși, Gabriel a pus și ceva muzică simfonică reinterpretată, bineînțeles, și clasa a ieșit foarte antrenantă.

Citiți și: Se poartă „primul meu semimaraton”. Păi să nu fiu și eu la modă?

„Ține-mă, Doamne, să rezist 10 minute”

Dar până să fie instructorul pasionat până la nebunie de azi, Gabriel a fost grăsuțul de ieri. Avea până în 90 de kilograme, dar nu se simțea bine deloc: „Măsura pentru mine nu era neapărat pe cântar, ci se măsura în cât de greu reușeam să mă leg la șireturi și nu reaușeam niciodată să mă leg la ambii pantofi dintr-o singură aplecare. Și plus că aveam așa o paloare grena.” Asta se întâmpla în urmă cu șase ani. „Și am început de la «ține-mă, Doamne, 10 minute, dacă rezist 10 minute sunt bine», evident că treceam de alea 10 minute și pe la minutul 15 ziceam «20 și sunt deja  cu 10 minute peste cât mi-am propus» și tot așa și tot așa. Și asta e după ce am descoperit cyclingul și a început să-mi placă. Pentru că am avut parte de niște oameni extraordinari, sunt mulți și n-aș vrea să las pe cineva deoparte că mi-ar părea foarte rău, de niște instructori fantastici, de niște oameni care mi-au devenit prieteni în timp și care nu știu ce au văzut la mine, că în momentul ăla nu puteam mare lucru. Probabil se vedea că începe să îmi placă sau așa se purtau ei cu toți din sală, mai degrabă. Și chestia asta cred că m-a ținut în sală. Faptul că oamenii ăia chiar se străduiau să mă țină în sală cumva și îmi explicau și îmi spuneau că fac ceva greșit și de ce fac greșit și cum să fac bine și de ce e rău să fac rău și de ce e bine să fac bine și ce-o să obțin dacă fac bine și au stat tot timpul cu gura pe mine. Și am ajuns de la cel care se așază pe bicicleta din spatele clasei, și am început la fel, îi înțeleg, la ăla care nu mai pleca de la bicicleta din față ca să îmi spună ce fac bine și ce fac rău. Și de aici a început îndrăgosteala”, povestește Gabriel.

Și dacă e îndrăgosteală, trebuia să fie și o oficializare a relației. Așa că a început să studieze și să dea și el înapoi celorlalți din fața clasei, de pe bicicleta de pe piedestal. „Și m-am apucat de cursuri pentru că vedeam că oamenii ăia vorbeau foarte articulat și am înțeles că sportul nu e cu cât împingi la piept, punct. Sportul înseamnă chestii tehnice, științifice, niște studii în spate și oamenii ăia vorbeau foarte articulat și m-au făcut foarte curios și voiam să învăț și așa am ajuns la școală. Și am început să învăț și să îmi dau certificările pentru că dacă tot învățam erau și examene și pe urmă mi-a intrat foarte tare în cap chestia că vreau să fac asta să dau la rândul meu mai departe. Pentru că am primit foarte mult”, mai spune instructorul.

Gabriel a lucrat la „Din dragoste”

Când nu e la clasele de cycling să te fac să miști din picioare, Gabriel lucrează ca inginer IT software tester „într-o firmă foarte mișto”. Dar foarte interesant e ce făcea înainte. Și când veți afla vă veți da seama că „îndrăgosteala” de care tot vorbește nu e o întâmplare: „Am lucrat pentru o companie de producție cu Valeriu Lazarov. Am fost producătorul emisiunii „Din dragoste” opt ani de zile, cu Mircea Radu am lucrat, cu Andreea un an și ceva pentru Surprize, în ultima parte a emisiunii, se terminase Din dragoste și am trecut dincolo. Au fost mai multe proiecte cu Valeriu Lazarov, mare om. El m-a învățat să nu mint, el ne spunea tot timpul: nu încercați să mințiți publicul că se prinde și e rău. Era fantastic omul ăla, enciclopedie. Apoi a venit celebra criză, din păcate, domnul Lazarov a fost chemat, și nu m-am mai regăsit sub nicio formă în ce a însemnat televiziunea, am încercat un pic și am zis: eu așa ceva nu pot să fac. Mi-a fost extraordinar de greu, foarte multă vreme nu am acceptat că o să fac altceva, am așteptat să se revină, să se schimbe ceva și când toate semnele erau că trebuie să fac ceva, prietenii mei mi-au spus: băi, tu ești inginer. Și m-am apucat de chestia cu IT-ul, apoi a venit chestia cu cyclingul și a completat. În continuare sunt inginer și mama e mândră și se completează bine una cu alta. Dimineața sunt la birou cu colegii și abia aștept să vină seara să vin aici cu copiii”.

MUȘCHI SAU REZISTENȚĂ

„Văd de multe ori chestia asta în sală, oameni care vin și nu știu ce fac, e evident că nu știu nici cât să facă și în mod cert nu știu de ce. Nu înțeleg de ce nu au rezultate și se miră, sau au rezultate care nu sunt cele care trebuie. Îi vezi pe mulți care vin și pun masă musculară că sunt ușor diformi, lasă anumite grupe și nu înțeleg de ce, e o discuție foarte mare pe care o avem cu mulți clienți care vin și spun ce-i aia cycling, cardio, eu mă duc să fac mușchi. Dar știi că tu ai mușchi pe sub un strat de grăsime pe care ar trebui să-l dai jos, ai niște pătrățele super definite, dar nu se văd? Și nu înțelege. E vorba și de nivelul de efort. Cum le explici cât să facă ca să obțină ce și-au propus. Ce vrei să faci, să slăbești, să pui masă, să crești capacitatea cardiovasculară, pulmonară, trebuie să înțelegi ce scop ai ca să înțelegi cât trebuie să faci.”

DE CE SĂ FACI CYCLING. MOTIVAREA

„Am avut o perioadă, mai ales la început, când încercam să aduc oamenii în sală. Am lăsat-o un pic mai moale cu adusul, cine e interesat și vrea să mă întrebe le povestesc. Ce le-aș spune dacă m-ar întreba e care sunt beneficiile concrete, ce înseamnă cardio pentru partea de slăbire, care este partea cea mai importantă, depinde și de ce nivel vorbim, de la ce greutate pleci. De exemplu, creșterea masei musculare crește și rata metabolică de bază și asta duce la arderea suplimentară de grăsimi, ceea ce este adevărat. Dar asta e dacă vorbești de scăzut câteva kilograme de la un moment dat, când deja începi să depui masă musculară. Când greutatea e foarte mare, mai ai până acolo, trebuie întâi să începi să te miști. Cardio este activitatea cea mai recomandată, are mai multe forme, nu doar cycling, poți să alergi, poți să faci exerciții în sală cu greutatea proprie sau cu ceva greutăți mai mici care să țină pulsul sus, că despre asta e vorba. Cardio este de fapt un antrenament de intensitate relativ redusă și pe o durată mare, o oră, o oră și ceva recomandat. Dacă vor să înceapă să slăbească, mai ales dacă nu fac sport, n-are sens să se arunce în nu știu ce greutăți pe care probabil nu vor putea să le miște foarte mult și oricum vor trebui să combine partea de cardio cu partea de forță pentru că s-ar putea că dacă nu deloc antrenament cardio să mergi în sală, să iei două greutăți, să respiri de trei ori și aia e tot. Îți crește pulsul și s-a terminat antrenamentul tău.

E valabil și dacă vii aici și dai de două ori din pedale și dacă nu te țin picioarele s-au înmuiat și s-a terminat. Ele trebuiesc făcute înttodeauna împreună, ele nu se exclud și întotdeauna am spus chestia asta: veniți la cycling, mergeți și la clasele de forță: la bodypump, la c-core și la yoga și pilates, foarte importante pentru postură și stretching. Le-aș povesti că toate astea și fiecare în parte îi poate aduce unde își propun. Chestia asta cu nu îmi propun, că eu mă simt bine așa, că am auzit-o și pe asta, acolo nu cred că sunt multe de spus, am încercat la un moment dat, eram mai vehement așa, și reacțiile erau destul de ciudate.”

ECHIPAMENT SPECIAL PENTRU CYCLING SAU…

„Evident că poți să faci cycling și cu încălțări normale, cu niște pantaloni scurți normali și cu un tricou normal, nu e „altfel nu se poate”. Dar, de aici încolo, dacă faci chestia asta regulat, începi să simți nevoia și o să simți diferența între tipul ăsta de echipament și cel pe care îl folosim aici, adică niște pantaloni care să aibă un bazon căptușit, pentru că la un moment dat s-ar putea să existe un disconfort pentru unele persoane în zona șezutului. Iar în ceea ce privește încălțările: încălțările la cycling ar trebui să fie cu talpa dură, pentru că altfel apar dureri. Avantajul mare al încălțărilor de cycling este că au acest sistem de prindere în pedale, faci corp comun cu pedala și în momentul ăla forța de apăsare, de tragere, e o mecanică diferită decât atunci când pui piciorul în coșulețul ăla și trebuie să folosești o parte din energie pentru a ține presat piciorul în coșuleț. Când piciorul vine și se prinde mecanic de pedală, nu mai ai problema asta, rămâi acolo și toată energia ți-o concentrezi pe a apăsa și a trage.”

Un comentariu la „Gabriel Ene, instructor la World Class. Din dragoste pentru cycling”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *