Italianul care a aruncat mingea pe acoperișul comunismului

Îmi plac muzeele. La fiecare loc de muncă pe care l-am avut am căutat în jur muzee unde să pot chiuli la prânz. Când eram la TVR am bătut Muzeul Zambaccian, al Hărților și Cărților Vechi, Primăverii. La Digi am chiulit o oră ca să văd Casele Memoriale Liviu Rebreanu și Ion Minulescu, într-un bloc minunat de lângă Cotroceni. Apartamentele astea minunate, la un prânz scăldat de lumină deja tomnatică, m-au vindecat. Și acum, că lucrez la Libertatea,  în noul uptown care a devenit Pipera, am pus ochii pe ceva, dar e secret deocamdată.

Dar arta nu mai e prinsă între patru pereți, acum aleargă liberă pe stradă. Și acum ceva vreme am găsit-o pe un acoperiș vechi din Pantelimon. Picioarele îmi tremurau cu fiecare etaj. Plasa de sub picioare îmi dezvăluia hăul de dedesubt. Dar am mers înainte până la sacul cu biluțe colorate care mă aștepta. Iar pe acoperișul uneia dintre clădirile fostei Postăvării Române, de lângă turn, erau muuulte găleți pline cu apă care formau un uriaș „NU POT”. Am țintit și am început să arunc ploi de biluțe colorate în capul „NU POT”-ului.

Această prezentare necesită JavaScript.

Lucruri obișnuite, altfel

De la poalele Turnului Make a Point din Pantelimon se vedeau din când în când bile colorate aruncate în ploaie spre un fel de trecut. Pentru că am coborât repede. E viziunea lui Biancoshock, un artist italian care transformă lucrurile obișnuite în alte lucruri obișnuite. Iar rezultatul e excepțional. „Ce mi-ar plăcea ar fi să se păstreze mesajul, chiar dacă instalația e amuzantă și sunt biluțe colorate și impactul vizual este foarte puternic, mi-ar plăcea ca participanții să înțeleagă simbolistica în importanța acestui gest. Nu contează dacă reușesc să țintească sau nu găleata, ci gestul de a încerca să schimbi ceva și să participi la un proiect colectiv”, spune artistul care își ascunde fața de public. Pentru că vrea ca ceea ce face pe stradă să fie piesa de rezistență. Un soi de clandestinitate de amorul artei.

Nu cere aprobări să modifice spațiul public, nici nu poți spune că vandalizează. Când vezi pozele cu lucrările lui de pe străzi din toată Europa, nu poți să-ți stăpânești un „hm, ce chestie!”. Și în loc de acuarele, pânză sau piatră în care să sculpteze, el folosește coșuri de gunoi, pungi, semne de circulație, panouri, ziduri.

Spune că ce face el nu se încadrează neapărat în street art, cu graffiti sau stencils, ci în artă publică. „Ce înțeleg eu prin street art se referă la ceea ce a creat mass-media, care a dat numele acestui curent, și se referă la suportul pe care realizezi arta, adică mari suprafețe,  pereți colorați cu aceste reprezentări grafice. Una dintre diferențe ar fi suportul, pentru că eu nu desenez, reprezentarea grafică rămâne în al doilea plan și ceea ce încerc să transmit este mesajul, ceea ce în murale sunt reprezentări frumoase la nivel vizual, pe care le ador, dar pierd câteodată mesajul, pierd ideea din spate”, spune Biancoshock. Și mai e un element la care Bianco ține mult: independența. Vrea să poată să se ia și de Coca Cola, și de Google și de Canon.

Mesajele lui Biancoshock sunt uneori atât de subtile că nici nu se văd. De exemplu, sub numele „The cleaner”, artistul italian a luat la curățat cele mai murdare locuri din oraș. „Prin acest proiect am vrut să ironizez graffitiul pentru că artiștii de graffiti sunt plini de orgoliu și atunci am creat acest personaj care curăță în loc să murdărească. Dar artiștii de graffiti nu au gustat proiectul”, povestește la umbra Turnului din Pantelimon.

Arta lui nu e doar de privit, ci și de atins și consumat. De exemplu, cel mai de succes proiect al lui a fost „Antistress for free”. A pus în toate stațiile de autobuz folii cu bule de aer, dintr-alea molipsitoare. „Și practic invitam persoanele să ia aceste folii care sunt un antistresant natural. Pot spune că «Antistress for free» a fost unul dintre proiectele cu cel mai mare impact imediat pentru că de obicei când termin o intervenție, uneori pot aștepta ceva vreme ca să văd primele reacții. Dar ăsta a fost incredibil pentru că mulți au venit de pe stradă și au început să spargă aceste bule din folii. E un antistres natural, foliile le folosești pentru împachetat, dar fiecare se oprește să spargă măcar una-două și apoi nu te mai poți opri. A fost drăguț că oamenii i-au dat sensul pe care îl are și au reacționat imediat”, povestește Bianco.

În Pantelimon lucrurile nu se opresc aici. Știți informările alea de cod portocaliu de furtună care blochează orașele înainte să înceapă furtuna? Ei bine, de data asta e nasol ce-o să fie în Pantelimon. Baricadați-vă, că vin uriașii. Și se întoarce și Biancoshock. Adică istoria primului tramvai electric din București, demolările din anii 80, termoizolările zilelor noastre, toate poveștile de Pantelimon vor fi urcate de artiștii plastici pe blocurile gri și pe fostele hale industriale. Cea mai bună vedere e din Turnul de Apă de pe Morarilor 1.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *