Iubesc un homosexual

Aveam o rochie de mătase ASOS cu un model tare frumos, de parcă un pictor nebun aruncase pe pânză cutii de vopsea galbenă, verde, gri. Mâncasem ca o doamnă o salată cu somon, la vremea aia nu știam ceva mai elegant. Și din pahar strălucea un vin gălbior care îmi desenase buline roșii  în pomeți. Restaurantul aproape se golise. Eram veseli. Bărbatul din fața mea zâmbea. Știam că urma să-mi spună ceva important. Îmi scrisese pe Messenger în ziua aia că „el e altceva decât pare”. Continuă lectura „Iubesc un homosexual”

Ce mi-a plăcut și ce nu mi-a plăcut la Cerbul de Aur 2018

Am fost la Cerbul de Aur 2018. Am făcut interviuri pentru muncă, dar am stat și la spectacol. Visam asta din copilărie. Așa că asta mă împuternicește și să comentez ce mi-a plăcut și ce nu. La fel cum făceam și când eram mică. Ne alegeam preferații, după ce și cum cântau, dar și după țara din care veneau. Eu oricum așteptam recitalurile și stăteam cu ochii cârpiți la TV până târziu în noapte. Cred că toți am căpătat puțin mai multă cultură muzicală privind Cerbul de Aur.  Continuă lectura „Ce mi-a plăcut și ce nu mi-a plăcut la Cerbul de Aur 2018”

Ce înseamnă să fii însoțitoare de bord? „E un job ce se încheie în momentul când ai închis ușa la avion”

Prima dată am zburat acum 9 ani. Nu se pune data când am planat vreo jumătate de oră în gardul de la cotețul porcilor, agățată în rochia mea de pânză topită, moment care a avut turbulențele lui. Ei, acum 9 ani am ieșit prima dată din țară și mergeam la Torino. Am savurat experiența zborului și nu m-a deranjat cu nimic că s-a aplaudat la aterizare. Dacă nu știi obiceiurile locului, e normal, nu? Până la urmă, să zbori e un performance. Și atunci când am văzut evoluția colegei mele de facultate, Livia Velnic, ca însoțitoare de zbor pe la diferite companii, nu m-am putut abține să nu o iau la întrebări despre profesia ei. Și ea a răspuns. Am uitat însă s-o întreb cum stă treaba cu aplaudatul. Dar fac eu update, n-aveți grijă.  Continuă lectura „Ce înseamnă să fii însoțitoare de bord? „E un job ce se încheie în momentul când ai închis ușa la avion””

M-am lăsat de carne. De ce nu vă lăsați și voi de judecăți de valoare?

Abia am dat gata un castron de ciorbă de mazăre. Și apoi am citit cum un prieten recunoaște lumii întregi, pe Facebook, că este gay. Ce curajos! Și eu… Eu nu pot să spun aproape nimănui că nu mai mănânc carne… M-am tot gândit ce-o să zică alții? Pe unde scot cămașa când o să-l vizitez pe tata pentru care nu există o masă adevărată fără carne, multă. Fiindcă în comunism să ai carne era un semn de noblețe, erai un fel de Tarabostes al societății și a rămas cu asta. Carnea înseamnă avuție, putere, ospitalitate, omenie. Nu și pentru mine. Continuă lectura „M-am lăsat de carne. De ce nu vă lăsați și voi de judecăți de valoare?”

Ce „bâzdâcuri” au căutat Românii pe Dexonline în 2017: „amnistie” și „abroga” au fost new entry

Ce cuvinte au căutat românii pe Dexonline? „Empatie”, „amnistie”, „bâzdâc”, „altruism” sunt cuvinte pe care nu le cunosc și le caută. Nu în viața personală, ci pe Dexonline

Ca în fiecare ianuarie, echipa Dexonline face publică lista cu cele mai căutate cuvinte în dicționar. Lista nu s-a schimbat foarte tare față de cele din anii trecuți. Totuși, au fost câteva cuvinte nou intrate care marchează anumite evenimente legate de schimbările din justiție. Așadar, românii au vrut să știe ce înseamnă și „abroga” și „amnistie”. Continuă lectura „Ce „bâzdâcuri” au căutat Românii pe Dexonline în 2017: „amnistie” și „abroga” au fost new entry”

Radu Păltineanu, călător pe bicicletă prin 19 țări: „Planeta ideală ar fi aceea în care toți locuitorii s-ar simți iubiți”

Mi-a zis cineva zilele astea că poate călători oriunde fără să facă vreun pas în lume. E cu sufletul peste tot pe planeta asta, a ajuns la nivelul ăla de plenitudine sufletească. Alții călătoresc fără căpătâi, cu nesaț, o țin într-un city break într-o căutare năucă a ceva. Și foarte puțini sunt pribegii lucizi, ambasadori ai regăsirii de sine și ai bunătății oamenilor de pretutindeni. Unul dintre cei puțini este Radu Păltineanu, românul care traversează Americile pe bicicletă și pe care îl știu doar de pe Facebook.  Radu umblă pe bicicletă de vreo doi ani și cinci luni de-acuma. A văzut vreo 19 țări și de fiecare dată i s-a arătat calitatea pe care o credeam pierdută printre atâtea știri negative: ospitalitatea autentică. Și spune despre oameni și poveștile lor pe blog. I-am pus câteva întrebări ca să călătorim cu el nițel. Continuă lectura „Radu Păltineanu, călător pe bicicletă prin 19 țări: „Planeta ideală ar fi aceea în care toți locuitorii s-ar simți iubiți””

Gabriel Ene, instructor la World Class. Din dragoste pentru cycling

Abia am închis fereastra și simt cum începe ușor căldura să-și recucerească teritoriul invadat de aerul rece de dimineață. E duminică și am o dilemă: să ies la alergat în parc sau să mă duc la sală? Parcă aș mai vedea un film documentar, parcă aș găti ceva. Și mă întreb ce gândea Gabriel Ene când duminicile docile îl îmbiau să cucerească fotoliul și nu bicicletele din sală? Cât de ațâțătoare o fi lupta dintr-un om mai grăsuț pentru a se urni spre a face mișcare? Dacă Doamne-ferește mănânci pe stradă un covrig, oamenii te privesc cu mila celui care văd că ai abandonat lupta, dacă stai pe o bancă să te odihnești, la fel, primești judecata silfizilor care trec în pantaloni de jogging, înviorați și veseli. Dar ăsta n-a fost cazul lui Gabriel Ene care acum este instructor de cycling la World Class. Continuă lectura „Gabriel Ene, instructor la World Class. Din dragoste pentru cycling”

A avut primul job la 40 de ani. La 43, a ajuns antreprenor. Face haine pentru doamnele cu forme

Drumul de la casnică la antreprenor are o morală: trebuie să cazi rău ca să te hotărăști să te ridici. Este povestea Mariei Matei, femeia care a avut primul job la 40 de ani.

Maria e o frumusețe blondă, cu o voce de spus povești și o vârstă pe care nu i-o dai nici după ce îi vezi buletinul. Am cunoscut-o când era cursant la Institutul de Modă „Salomeia Truță”, o școală unde am văzut farmaciști, avocați, economiști care nu puteau nici măcar să facă un tipar pentru un guler din diploma lor. Și care s-au întors să învețe să coasă la mașină, să facă tipare, să deseneze modele, să învețe să facă ceva cu mâna lor.  Continuă lectura „A avut primul job la 40 de ani. La 43, a ajuns antreprenor. Face haine pentru doamnele cu forme”

Cristian Vasilcoiu: „Eu cred că oamenii au o preconcepție legată de PSD”

„Iar și-a schimbat locul de muncă Vasilcoiu…” Era un fel de salut printre ziariști. Nu mai mira pe nimeni, dar făcea parte din picanteriile discuțiilor de pe teren. Era de-al nostru, până când a anunțat că devine consilierul Ministrului Muncii, Lia Olguța Vasilescu. Și i-au sărit toți prietenii de bere la beregată, virtual, bineînțeles. Eu cred, fără documente sau cifre, că este acum unul dintre cei mai înjurați și apostrofați oameni de pe Facebook. Că na, pensii și salarii. Continuă lectura „Cristian Vasilcoiu: „Eu cred că oamenii au o preconcepție legată de PSD””

Am găsit adevăratul lux la Marea Neagră. Se cheamă Normalitate

Din studenție, nu am mai stat la mare mai mult de trei zile legate. Și asta pentru că simt că în afară de „animăleală”, nu prea are ce-ți oferi Marea Neagră. Nu avem servicii să pici pe spate și nici o cultură a vacanțelor active. Așa că am făcut investigații și am găsit locuri frumoase la Marea Neagră, alea pline de bine și normal. Continuă lectura „Am găsit adevăratul lux la Marea Neagră. Se cheamă Normalitate”